Clienții din 30 de ani, clasificați ca animale

În 30 de ani de servere am avut clienți de toate felurile. Mari și mici, grăbiți și răbdători, oameni care știau exact ce vor și oameni care știau exact ce nu vor, dar nu și ce vor. Firme cu 200 de angajați și doamne care vindeau prăjituri de casă. Primării, clinici, magazine online, bloguri de pescuit și un site dedicat în întregime unei singure specii de cactus.

Și, la un moment dat, am observat ceva. Deși fiecare client e unic, comportamentele se repetă. Așa cum un biolog poate recunoaște o specie după felul în care se mișcă, un om de IT poate recunoaște un tip de client după primul mesaj. Uneori chiar după ora la care a fost trimis.

Așa s-a născut acest mic atlas zoologic: clienții pe care i-am avut în 30 de ani, clasificați ca animale. Îl scriem cu tot dragul. Fiecare dintre noi, IT-iștii incluși, are ceva din câteva dintre aceste specii. La final avem și o secțiune despre noi, ca să fie corect.

Pentru fiecare specie găsești: cum o recunoști, fraza ei celebră, ce riscă site-ul ei și un sfat real. Pentru că, dincolo de glume, fiecare animal din lista asta are nevoie de altceva ca să doarmă liniștit.

Înainte să începem: o mică precizare

Niciun client real nu a fost rănit în scrierea acestui articol. Nu există nume, nu există site-uri identificabile și nu există resentimente. Există doar tipare pe care le-am văzut de sute de ori. Dacă te recunoști într-una dintre descrieri, e perfect normal. Dacă te recunoști în cinci, e și mai normal. Și dacă nu te recunoști în niciuna, probabil ești specia numărul 10. Felicitări, sunteți rari.

Cuprins (pentru cei care vor să-și caute direct specia):

1. Pisica · 2. Papagalul · 3. Bufnița · 4. Elefantul · 5. Struțul · 6. Veverița · 7. Cameleonul · 8. Castorul · 9. Leneșul · 10. Albina · 11. Vulpea · 12. Ariciul · 13. Delfinul · 14. Păunul · 15. Cârtița · 16. Câinele de pază · 17. Țestoasa · 18. Pinguinii · 19. Coțofana · 20. Lupul singuratic · 21. Hamsterul · 22. Cucul · Bonus: speciile de IT-iști · Speciile hibride · Ghid de supraviețuire · Test: ce animal ești?

1. Pisica

Cum o recunoști: Pisica e independentă. Nu te sună luni întregi. Nu răspunde la emailuri. Nu citește rapoartele lunare. Nu deschide newsletterul. Ai putea crede că nici nu mai are site. Apoi, într-o marți oarecare, la ora 15:47, primești un mesaj: „SITE-UL NU MERGE. E URGENT. AVEM CAMPANIE MÂINE.”

Pisica nu are nevoie de tine. Până în momentul în care are nevoie de tine imediat, acum, în secunda asta. Apoi, după ce problema e rezolvată, dispare din nou, fără un „mulțumesc”, cu coada ridicată, spre alte treburi mai importante.

Fraza celebră: „Nu am mai intrat de mult, dar trebuie să meargă până diseară.”

Ce riscă site-ul ei: Tot. Pentru că în lunile de tăcere nu se întâmplă nimic: nicio actualizare, nicio verificare, niciun backup testat. Problemele se adună în liniște, ca praful sub canapea, și ies la iveală exact în ziua campaniei.

Sfatul nostru: Dragă Pisică, nu trebuie să ne suni. Serios. Doar lasă pe cineva să aibă grijă de site în lunile în care tu ai treburi mai importante. Mentenanța făcută pe fundal e exact pentru specia ta: tu nu vezi nimic, nu auzi nimic, iar în ziua campaniei site-ul pur și simplu merge. Asta e, de fapt, visul oricărei pisici: să nu fie deranjată.

2. Papagalul

Cum îl recunoști: Papagalul a citit ceva. Pe Facebook, pe un grup de antreprenori, într-un articol cu titlul „10 lucruri pe care TREBUIE să le aibă site-ul tău în 2026”. Sau, mai nou, l-a întrebat pe un chatbot. Și acum repetă, cu mare convingere, termeni pe care îi aude pentru prima dată.

„Vreau să fie optimizat pentru AI.” „Am auzit că trebuie să avem blockchain.” „Cumnatul zice că WordPress e depășit și trebuie făcut în React.” „Am citit că dacă nu ai video pe prima pagină, Google te penalizează.”

Fraza celebră: „Am citit undeva că…”

Ce riscă site-ul lui: Să devină un muzeu al tendințelor. Un site cu chatbot, cu video pe fundal, cu animații la fiecare secțiune, cu trei pluginuri de SEO care se contrazic între ele și cu o fereastră care cere acordul pentru notificări înainte ca vizitatorul să apuce să vadă ce vinzi.

Sfatul nostru: Dragă Papagalule, curiozitatea e o calitate minunată. Doar că, pe internet, pentru fiecare sfat bun există zece sfaturi scrise ca să vândă ceva. Înainte să adaugi ceva nou pe site, pune o singură întrebare: „Îi ajută pe clienții mei să cumpere sau să mă contacteze?” Dacă răspunsul e „nu știu”, probabil că nu. Și întreabă un om care n-are ce să-ți vândă din acea tendință.

3. Bufnița

Cum o recunoști: Bufnița lucrează noaptea. Mesajele ei sosesc la 1:30, la 2:47, la 3:15. Uneori sunt trei mesaje unul după altul, fiecare corectându-l pe cel dinainte. „Poți schimba poza de pe prima pagină?” „Nu, stai, altă poză.” „De fapt, las-o, dar schimbă textul.”

Bufnița nu se așteaptă neapărat să-i răspunzi la ora aceea. Dar se așteaptă ca, atunci când se trezește a doua zi la prânz, totul să fie gata.

Fraza celebră: „Scuze că scriu la ora asta, dar doar acum am timp.”

Ce riscă site-ul ei: Surprinzător, Bufnița are un obicei periculos: face singură modificări noaptea, obosită, pe site-ul live. Actualizează pluginuri la 3 dimineața, fără backup, apoi se culcă. Iar site-ul picat e descoperit dimineața de clienți, nu de ea.

Sfatul nostru: Dragă Bufniță, noaptea e un moment excelent pentru idei și unul foarte prost pentru actualizări. Scrie-ți ideile într-o listă noaptea și aplică-le ziua. Iar dacă chiar vrei să lucrezi pe site la ore târzii, cere o copie de test a site-ului (se numește „staging”), unde poți strica orice fără să afle nimeni.

4. Elefantul

Cum îl recunoști: Elefantul are o memorie extraordinară. Își amintește fiecare problemă pe care a avut-o vreodată site-ul lui, cu dată, oră și detalii. „În martie 2017 a mai picat o dată, o zi întreagă.” „Acum trei ani am avut un virus, sper că nu e același.” „Formularul ăsta nu a mai mers în 2020, înainte de Paște.”

Elefantul nu uită și nu iartă. Nu pe tine, neapărat. Pe internet în general.

Fraza celebră: „Să știi că asta s-a mai întâmplat o dată.”

Ce riscă site-ul lui: Paradoxal, Elefantul e unul dintre cei mai bine protejați clienți, pentru că memoria lui e, de fapt, un jurnal de incidente. Riscul e altul: uneori se agață de problema veche și nu observă problema nouă. „Iar e de la hosting, ca în 2017.” Nu, de data asta e un plugin.

Sfatul nostru: Dragă Elefantule, memoria ta e o superputere. Transform-o într-un document scris: ce s-a întâmplat, când și ce s-a făcut. Pentru orice om de IT, un astfel de istoric e aur curat. Și, uneori, dă-i șansa site-ului să aibă o problemă complet nouă. Tehnologia evoluează. Și problemele, din păcate.

5. Struțul

Cum îl recunoști: Struțul nu vrea să știe. Când îi spui că are 34 de actualizări în așteptare, schimbă subiectul. Când îi spui că certificatul SSL expiră săptămâna viitoare, răspunde „bine, bine”. Când îi arăți raportul de securitate, îl închide fără să-l citească. Struțul are o strategie clară: dacă nu mă uit la problemă, problema nu există.

Fraza celebră: „Lasă, că a mers până acum.”

Ce riscă site-ul lui: Struțul e specia preferată a hackerilor. Nu din răutate, ci din statistică. Un site neactualizat de un an are zeci de vulnerabilități publice, adică găuri pe care oricine le poate găsi cu un program gratuit. Roboții care scanează internetul nu aleg site-uri importante. Aleg site-uri deschise.

Sfatul nostru: Dragă Struțule, te înțelegem. Rapoartele tehnice sunt plictisitoare și, uneori, sperie. Dar vestea bună e că nu trebuie să te uiți tu. Poți delega. Poți avea pe cineva care se uită în locul tău și îți spune doar lucrurile importante, o dată pe lună, într-o singură propoziție: „Totul e în regulă.” Sau, mai rar: „Am rezolvat ceva, nu e cazul să-ți faci griji.” Capul poate rămâne în nisip. Site-ul, nu.

6. Veverița

Cum o recunoști: Veverița adună. Nu nuci, ci pluginuri. Un plugin pentru formular. Încă unul pentru alt formular. Unul pentru butonul de WhatsApp. Unul pentru butonul de Facebook. Unul pentru zăpadă care cade pe site de Crăciun (instalat în 2021, încă activ, cade zăpadă și în august). Unul pentru pop-up. Unul pentru a bloca pop-up-urile celorlalte pluginuri.

Când deschizi panoul de administrare al Veveriței, lista de pluginuri are nevoie de scroll. Mult scroll. Recordul pe care l-am văzut personal: 87 de pluginuri, dintre care 31 dezactivate, dar încă instalate, „pentru orice eventualitate”.

Fraza celebră: „Am găsit un plugin care face exact asta!”

Ce riscă site-ul ei: Fiecare plugin e cod scris de altcineva, care rulează pe site-ul tău. Fiecare plugin încetinește site-ul puțin. Fiecare plugin poate avea o gaură de securitate. Iar pluginurile dezactivate, dar neșterse, sunt și ele un risc: fișierele lor rămân pe server și pot fi folosite de un atacator.

Sfatul nostru: Dragă Veveriță, fă curățenie de primăvară. Oricând, nu doar primăvara. Pentru fiecare plugin, întreabă-te: „Îl folosesc? Știu ce face? A fost actualizat în ultimul an?” Dacă răspunsul e „nu” la oricare dintre întrebări, probabil poate pleca. Un site sănătos are, de obicei, între 10 și 25 de pluginuri bine alese. Și, te rugăm, oprește zăpada. E septembrie.

7. Cameleonul

Cum îl recunoști: Cameleonul schimbă culorile. Des. În ianuarie, site-ul e albastru, pentru că „albastrul inspiră încredere”. În martie devine verde, pentru că „verdele e natural”. În iunie, portocaliu, pentru că l-a văzut la un concurent. În septembrie, negru, pentru că „e elegant”. În noiembrie, înapoi la albastru.

Același lucru se întâmplă cu fonturile, cu meniul, cu poza de pe prima pagină și cu textul „Despre noi”, care a fost rescris de 14 ori și e acum mai scurt decât la început.

Fraza celebră: „Hai să mai încercăm o variantă.”

Ce riscă site-ul lui: Clienții lui Cameleonul nu mai recunosc firma. Google nu mai știe despre ce e site-ul, pentru că textele se schimbă constant. Iar fiecare redesign făcut în grabă lasă în urmă pagini vechi uitate, linkuri rupte și imagini de 5 MB încărcate „doar pentru test”.

Sfatul nostru: Dragă Cameleonule, creativitatea e minunată, dar consecvența vinde. Alege un set de culori și fonturi și ține-le măcar un an. Dacă ai chef de schimbare, schimbă conținutul: articole noi, produse noi, poze noi cu echipa. Clienții iubesc noutatea în ce oferi, nu în culoarea butonului.

8. Castorul

Cum îl recunoști: Castorul construiește singur. A văzut tutoriale, a citit forumuri, și-a făcut singur site-ul, cu mâna lui, într-un weekend prelungit. E mândru de el, și pe bună dreptate. Castorul nu cheamă pe nimeni. Castorul repară singur.

Problema e că, uneori, castorul construiește baraje în locuri neobișnuite. Modifică direct fișierele temei (care se vor șterge la prima actualizare). Copiază cod de pe un forum din 2014. Pune parola bazei de date într-un fișier numit „parole.txt”, în folderul public, „ca să nu o uite”.

Fraza celebră: „Am rezolvat singur, am găsit pe un forum.”

Ce riscă site-ul lui: Castorul chiar rezolvă multe lucruri. Riscul e că nu știe ce nu știe. Iar când ceva se strică serios, nimeni altcineva nu mai înțelege construcția, pentru că e un baraj unic în lume, fără planuri și fără documentație.

Sfatul nostru: Dragă Castorule, admirăm sincer spiritul tău. Continuă să construiești. Doar trei reguli: nu modifica niciodată tema direct (folosește o temă-copil), fă backup înainte de fiecare „reparație” și, o dată pe an, cheamă pe cineva să se uite peste baraj. Nu ca să te critice, ci ca să-ți spună unde curge apa.

9. Leneșul

Cum îl recunoști: Leneșul (animalul, nu omul, desigur) e calm. Foarte calm. Nimic nu e urgent pentru el. Când îi scrii că site-ul are o problemă de securitate, răspunde după două săptămâni: „Ok, ne uităm.” Când îi trimiți factura pentru domeniu, o plătește în ultima zi. Uneori în prima zi după ultima zi.

Fraza celebră: „Las’ că merge și așa.”

Ce riscă site-ul lui: Domeniul. Serios. Leneșul e specia care pierde cel mai des domeniul pentru că a uitat să-l reînnoiască. Și, odată expirat, un domeniu bun poate fi cumpărat în câteva ore de firme care vânează exact astfel de ocazii, apoi ți-l revând la un preț de 100 de ori mai mare.

Sfatul nostru: Dragă Leneșule, calmul tău e de invidiat. Dar pentru câteva lucruri, setează pilotul automat: reînnoire automată pentru domeniu și hosting, un card valid salvat în cont, notificări pe o adresă de email pe care chiar o citești. Așa poți rămâne calm în continuare, fără surprize neplăcute.

10. Albina

Cum o recunoști: Albina e harnică, organizată și punctuală. Răspunde la emailuri în aceeași zi. Plătește facturile înainte de scadență. Are parolele într-un manager de parole. Trimite capturi de ecran când raportează o problemă. Știe ce pluginuri are și de ce. Face backup. L-a și testat.

Albina e clientul ideal. E și cea mai rară specie din tot atlasul. Unii colegi din IT spun că n-au întâlnit niciuna. Noi am întâlnit câteva. Le iubim.

Fraza celebră: „Am atașat captura de ecran și lista pașilor pe care i-am făcut.”

Ce riscă site-ul ei: Aproape nimic. Singurul risc al Albinei e oboseala. Pentru că face totul singură, perfect, uneori uită că are și alte lucruri de făcut, cum ar fi afacerea propriu-zisă.

Sfatul nostru: Dragă Albină, mulțumim că exiști. Sfatul nostru pentru tine e unul singur: deleagă. Nu pentru că nu te-ai descurca, ci pentru că timpul tău valorează mai mult în stup decât în panoul de administrare.

11. Vulpea

Cum o recunoști: Vulpea e isteață și caută mereu scurtătura. Hosting cu 1 euro pe an? Luat. Temă premium de 60 de dolari, găsită „gratuit” pe un site cu nume ciudat? Descărcată. Pluginul Pro, varianta „nulled”, cu licența „deblocată”? Instalat. Vulpea e convinsă că a păcălit sistemul.

Fraza celebră: „De ce să dau bani, dacă se găsește gratis?”

Ce riscă site-ul ei: Aici, sincer, nu mai glumim. Temele și pluginurile piratate sunt una dintre cele mai frecvente căi prin care un site ajunge spart. Cine „deblochează” gratuit un plugin de 200 de euro nu o face din generozitate. De cele mai multe ori, în cod e ascunsă o ușă din spate: un fișier care permite oricui să intre pe site, să adauge administratori, să pună pagini de spam sau să redirecționeze vizitatorii. Am găsit astfel de uși ascunse de nenumărate ori, inclusiv pe site-uri care păreau impecabile.

Sfatul nostru: Dragă Vulpe, isteția ta e reală, dar în cazul ăsta vânătorul ești tu. Pluginurile gratuite oficiale, din directorul WordPress, sunt excelente. Pluginurile plătite merită plătite. Iar pluginurile „Pro gratuite” se plătesc oricum, doar că mai târziu, mai scump și în altă monedă.

12. Ariciul

Cum îl recunoști: Ariciul e suspicios. Nu dă parolele nimănui. Nici IT-istului pe care l-a angajat să repare site-ul. „Spune-mi ce trebuie să fac și fac eu.” Urmează o sesiune de două ore la telefon, în care îi dictezi pas cu pas unde să dea click, iar el refuză să-ți spună ce vede pe ecran, „din motive de securitate”.

Paradoxul Ariciului: nu îți dă parola ție, dar o ține scrisă pe un post-it lipit pe monitor. Și e aceeași parolă pentru email, bancă și hosting.

Fraza celebră: „Nu vreau să aibă nimeni acces.”

Ce riscă site-ul lui: Instinctul Ariciului e bun. Securitatea chiar începe cu controlul accesului. Problema e execuția: parole reutilizate, notate pe hârtie, niciodată schimbate. Și, de obicei, un singur cont de administrator, folosit de toată lumea.

Sfatul nostru: Dragă Ariciule, ai dreptate să fii prudent. Du prudența până la capăt: un manager de parole, parole diferite peste tot, autentificare în doi pași și conturi separate pentru fiecare persoană care lucrează pe site, pe care le poți șterge oricând. Așa poți da acces fără să dai cheile casei. Și dezlipește post-it-ul de pe monitor.

13. Delfinul

Cum îl recunoști: Delfinul e sociabil, inteligent și comunică excelent. Când are o problemă, trimite un mesaj clar: ce a văzut, când, pe ce pagină, cu captură de ecran. Răspunde repede la întrebări. Spune „mulțumesc”. Recomandă prieteni. Uneori trimite și o glumă.

Delfinul e rudă apropiată cu Albina, dar mai relaxat. Nu face el totul, dar știe exact ce să ceară și cum.

Fraza celebră: „Uite captura de ecran, s-a întâmplat azi pe la 10, după ce am adăugat un produs nou.”

Ce riscă site-ul lui: Foarte puțin, pentru că problemele lui sunt rezolvate repede. Comunicarea bună scurtează orice intervenție la jumătate.

Sfatul nostru: Dragă Delfinule, tu nu ai nevoie de sfaturi. Tu ești sfatul. Dacă cineva din lista asta vrea să învețe ceva, să învețe de la tine cum se raportează o problemă. Și mulțumim pentru recomandări. Serios.

14. Păunul

Cum îl recunoști: Păunul vrea să impresioneze. Site-ul lui are video pe fundal în rezoluție 4K. Un slider cu 12 imagini. Animații care apar când dai scroll. Text care se scrie singur, literă cu literă. Un cursor personalizat în formă de logo. Și o introducere animată de 8 secunde, cu muzică, înainte să apară meniul.

Pe calculatorul Păunului, cu fibră optică și procesor nou, arată spectaculos. Pe telefonul unui client, pe 4G, într-un tren, arată ca un ecran alb care se încarcă.

Fraza celebră: „Vreau să aibă efect WOW.”

Ce riscă site-ul lui: Viteza. Și, odată cu ea, clienții și poziția în Google. Majoritatea vizitatorilor intră de pe telefon, iar răbdarea lor se măsoară în secunde, nu în minute. Un site care se încarcă în 9 secunde nu produce efect WOW. Produce efect „Înapoi”.

Sfatul nostru: Dragă Păunule, frumusețea contează, dar penele grele încetinesc. Efectul WOW cel mai puternic pe internet e un site care se deschide instant și îți arată imediat ce vrei. Păstrează una sau două animații reușite, optimizează imaginile și testează site-ul pe un telefon obișnuit, pe date mobile. Vei avea o surpriză.

15. Cârtița

Cum o recunoști: Cârtița nu a intrat niciodată în panoul de administrare al site-ului. Nu știe unde e. Nu știe parola. Nu știe pe ce e făcut site-ul, unde e găzduit sau pe numele cui e domeniul. Site-ul a fost făcut de „un băiat” acum câțiva ani, iar „băiatul” între timp s-a mutat în altă țară și nu mai răspunde la telefon.

Cârtița trăiește în întuneric, dar nu din vina ei. Pur și simplu nimeni nu i-a aprins lumina.

Fraza celebră: „Nu știu, băiatul care l-a făcut se ocupa de toate.”

Ce riscă site-ul ei: Cârtița nu deține, de fapt, site-ul. Îl folosește. Dacă domeniul și hostingul sunt pe numele altcuiva, în ziua în care acel cineva nu mai plătește sau nu mai răspunde, site-ul poate dispărea. Iar recuperarea accesului poate dura săptămâni, cu acte, dovezi și multă răbdare.

Sfatul nostru: Dragă Cârtiță, azi e ziua în care ieși la lumină. Fă o listă cu trei lucruri: unde e înregistrat domeniul și pe numele cui, unde e hostingul și pe numele cui, cine are parola de administrator. Dacă nu știi răspunsurile, nu e nicio rușine. Dar merită aflate acum, cât încă se poate afla ușor.

16. Câinele de pază

Cum îl recunoști: Câinele de pază e vigilent. Foarte vigilent. Verifică site-ul de 40 de ori pe zi. Dacă o pagină se încarcă cu o secundă mai greu, sună. Dacă o poză arată puțin altfel pe telefonul soției, sună. Dacă a primit un email ciudat, îl trimite „să vă uitați și voi”. Toate cele 12 emailuri ciudate din săptămâna asta.

Fraza celebră: „Poate e ceva, poate nu e nimic, dar vă rog să verificați.”

Ce riscă site-ul lui: Sincer? Nimic. Câinele de pază e, de departe, specia cu cele mai sigure site-uri. Iar cele 12 emailuri „ciudate” sunt, de fapt, un obicei excelent: majoritatea sunt phishing, iar el nu a dat click pe niciunul.

Sfatul nostru: Dragă Câine de pază, instinctul tău e aur. Dar îți poți ușura munca: un sistem de monitorizare îți poate verifica site-ul automat, la fiecare minut, și îți trimite un mesaj doar dacă e ceva cu adevărat. Așa poți dormi și tu. Și, poate, și omul de IT.

17. Țestoasa

Cum o recunoști: Țestoasa are un site vechi. Foarte vechi. Și se mândrește cu asta. „Merge de 12 ani fără probleme.” Site-ul rulează pe o versiune de PHP care nu mai primește actualizări de securitate de ani buni, pe o versiune de WordPress care nu mai e suportată, cu o temă al cărei autor a dispărut de pe internet în 2016.

Designul are butoane cu umbre, un contor de vizitatori și o secțiune „Ultima actualizare: 2019”.

Fraza celebră: „De ce să schimbăm ceva, dacă merge?”

Ce riscă site-ul ei: Țestoasa are o carapace, dar carapacea e plină de fisuri pe care nu le vede. Software-ul vechi are vulnerabilități cunoscute, documentate public. Iar într-o zi, firma de hosting va actualiza serverul, iar site-ul vechi pur și simplu nu va mai porni. Nu pentru că s-a stricat ceva, ci pentru că lumea a mers mai departe.

Sfatul nostru: Dragă Țestoasă, „merge” nu e același lucru cu „e sigur”. Nu trebuie să faci un site nou de mâine. Dar merită o evaluare: ce se poate actualiza, ce trebuie înlocuit și cât de urgent. Uneori, o actualizare făcută cu grijă îi mai dă site-ului încă mulți ani de viață. Țestoasele trăiesc mult, dar doar cele bine îngrijite.

18. Pinguinii

Cum îi recunoști: Pinguinii vin în grup. E o firmă cu 7 oameni, și toți 7 au acces de administrator la site. Cu același utilizator: „admin”. Cu aceeași parolă, trimisă pe grupul de WhatsApp al firmei în 2020. Fiecare modifică ce crede de cuviință. Nimeni nu știe cine a schimbat ce.

Când ceva se strică, pinguinii se uită unul la altul. Toți arată la fel. Nimeni nu a umblat.

Fraza celebră: „Nu știu cine a modificat, parola o are toată lumea.”

Ce riscă site-ul lor: Mult. Un cont comun înseamnă că nu poți ști cine a făcut o modificare. Înseamnă că un fost angajat, plecat de un an, încă are acces. Și înseamnă că, dacă parola ajunge într-o listă de parole furate (se întâmplă mai des decât crezi), toată colonia e expusă.

Sfatul nostru: Dragi Pinguini, fiecare pinguin are nevoie de contul lui. Cu numele lui, parola lui și doar drepturile de care are nevoie. Cel care scrie articole nu are nevoie să poată instala pluginuri. Iar când cineva pleacă din colonie, contul lui pleacă odată cu el. Și ștergeți parola de pe grupul de WhatsApp.

19. Coțofana

Cum o recunoști: Coțofana e atrasă de tot ce strălucește. Un plugin nou cu un nume fancy? Îl vrea. O funcție pe care a văzut-o la un site american? O vrea. Un buton de chat, un calculator de prețuri, un sistem de puncte de fidelitate, un quiz „Ce produs ți se potrivește?”, un joc cu roata norocului pentru reduceri?

Le vrea pe toate. Săptămâna asta. Săptămâna viitoare va vrea altele.

Fraza celebră: „Am văzut ceva super pe un site, putem pune și noi?”

Ce riscă site-ul ei: Coțofana e rudă cu Veverița și cu Păunul, dar mai grăbită. Site-ul ei devine un cuib plin de obiecte strălucitoare, dintre care multe nu mai sunt folosite, dar nimeni nu le mai scoate. Iar fiecare obiect adăugat în grabă e un plugin nou, o bucată de cod nouă, un potențial punct slab.

Sfatul nostru: Dragă Coțofană, entuziasmul tău e contagios și, uneori, chiar aduce idei bune. Încearcă regula celor 30 de zile: notează ideea și, dacă peste o lună încă o vrei, discut-o. Multe obiecte strălucitoare își pierd strălucirea în 30 de zile. Cele care rămân, merită.

20. Lupul singuratic

Cum îl recunoști: Lupul singuratic e, de obicei, un freelancer sau un mic antreprenor care administrează singur mai multe site-uri. Ale lui, ale clienților, ale rudelor. 15, 20, uneori 40. Le actualizează noaptea, pe rând, manual. Nu cere ajutor niciodată. Nu are timp. Nu are nici concediu.

Fraza celebră: „Mă descurc, doar că nu am timp.”

Ce riscă site-urile lui: Lupul singuratic știe ce face. Riscul lui nu e lipsa de cunoștințe, ci lipsa de timp și de somn. Când ai 30 de site-uri, unul va fi mereu uitat. Iar un singur site spart pe același server le poate afecta și pe celelalte.

Sfatul nostru: Dragă Lupule, respectul nostru e total. Chiar și lupii vânează mai bine în haită. Automatizează ce se poate automatiza: backup, monitorizare, notificări. Ține site-urile separate unul de altul. Și, uneori, lasă pe altcineva să preia o parte din muncă. Nu e o slăbiciune. E strategie.

21. Hamsterul

Cum îl recunoști: Hamsterul a auzit că backup-ul e important. Și l-a luat foarte în serios. Face backup zilnic. Uneori de două ori pe zi. Le păstrează pe toate. Pe același hosting cu site-ul. În același folder. Cu nume ca „backup_final”, „backup_final2”, „backup_final_BUN”, „backup_final_BUN_nou”.

Într-o zi primește un email de la firma de hosting: spațiul de stocare e plin. Site-ul ocupă 400 MB. Backup-urile ocupă 38 GB.

Fraza celebră: „Nu șterge nimic, poate avem nevoie.”

Ce riscă site-ul lui: Două lucruri, ambele ironice. Primul: dacă serverul pică, toate backup-urile pică odată cu el, pentru că stau în același loc. Al doilea: arhivele de backup lăsate în folderul public al site-ului pot fi, uneori, descărcate de oricine știe unde să caute. Cu tot cu baza de date. Cu tot cu parolele. Hamsterul și-a umplut obrajii cu nuci, dar a lăsat ușa cămării deschisă.

Sfatul nostru: Dragă Hamsterule, instinctul tău e perfect. Doar mută cămara. Backup-urile trebuie să stea în alt loc decât site-ul, într-un spațiu privat, iar cele vechi pot fi șterse automat după o perioadă (de exemplu, păstrezi ultimele 30 de zile). Și testează din când în când că unul dintre ele chiar se poate restaura. Un backup netestat e doar o speranță arhivată.

22. Cucul

Cum îl recunoști: Cucul nu și-a construit niciodată propriul cuib. Site-ul lui a fost făcut de o agenție, pe un hosting al agenției, cu domeniul înregistrat de agenție, cu o temă cu licența agenției. Apoi Cucul s-a certat cu agenția sau pur și simplu a încetat să mai plătească abonamentul lunar. Și acum ar vrea să-și ia site-ul și să plece.

Doar că site-ul nu e, tehnic vorbind, în cuibul lui.

Fraza celebră: „Cum adică nu e al meu? L-am plătit!”

Ce riscă site-ul lui: Tot. Unele agenții sunt corecte și predau totul fără probleme. Altele nu. Iar atunci când domeniul, hostingul și licențele sunt pe numele altcuiva, mutarea poate deveni o negociere lungă, cu surprize neplăcute.

Sfatul nostru: Dragă Cucule, construiește-ți cuibul pe numele tău de la început. Când comanzi un site, cere în scris ca domeniul să fie înregistrat pe firma ta, contul de hosting să fie al tău (chiar dacă îl administrează altcineva) și să primești toate accesele la final. O agenție serioasă nu va avea nicio problemă cu asta. Una care are, ți-a spus deja tot ce trebuia să știi.

Bonus: speciile de IT-iști (ca să fie corect)

Am promis că nu scăpăm nici noi. Iată câteva specii din partea cealaltă a baricadei. Dacă ai lucrat cu oameni de IT, îi vei recunoaște imediat.

Liliacul. Lucrează doar noaptea. Ziua doarme sau „e în ședință”. Răspunde la emailuri la 4 dimineața, cu mesaje de un singur cuvânt: „rezolvat”. Nu știi niciodată ce a rezolvat, dar merge.

Cangurul. Sare de la un proiect la altul. Începe zece lucruri deodată și le termină pe toate… cândva. Proiectul tău e „următorul pe listă” de trei săptămâni.

Bursucul. Bombăne. Mult. „Cine a făcut site-ul ăsta?” „Cine a instalat pluginul ăsta?” „Cine pune parola «admin»?” Apoi repară totul impecabil și pleacă bombănind.

Caracatița. Face opt lucruri deodată. Vorbește la telefon, scrie cod, răspunde pe chat, repară un server și îți explică de ce e important backup-ul. Nu știi cum. Nici ea.

Bufnița înțeleaptă. A văzut tot. Nimic nu o mai surprinde. Îi descrii problema și, înainte să termini propoziția, îți spune cauza. Are 30 de ani de servere în spate. Nu dăm nume.

Speciile hibride (da, există)

În natură, speciile rămân de obicei separate. Pe internet, nu. Am întâlnit de-a lungul anilor câteva combinații care merită menționate, pentru că sunt surprinzător de frecvente.

Pisica-Bufniță. Dispare luni întregi, apoi reapare la 2:30 noaptea cu un mesaj urgent. E, probabil, cea mai temută combinație din tot atlasul. Dar și cea mai ușor de îmblânzit: are nevoie doar de cineva care să aibă grijă de site în lunile de tăcere.

Veverița-Coțofană. Adună pluginuri (Veverița) și, pe deasupra, vrea mereu unele noi și strălucitoare (Coțofana). Rezultatul: un site cu 60 de pluginuri, dintre care 12 fac același lucru. Remediu: curățenie generală și regula celor 30 de zile.

Struțul-Leneș. Nu vrea să știe de probleme și, oricum, nu se grăbește să le rezolve. E combinația care ajunge cel mai des la noi cu un site deja spart de luni de zile. Vestea bună: și aceste site-uri se pot salva. Doar că e mai scump decât prevenția.

Castorul-Vulpe. Construiește singur, dar cu materiale „găsite gratuit”. Barajul arată impresionant, dar are o ușă secretă pe care nu a pus-o el. Remediu: păstrează spiritul de constructor, dar cumpără materialele din surse oficiale.

Elefantul-Câine de pază. Își amintește tot și verifică tot. Poate fi obositor, dar are unul dintre cele mai bine păzite site-uri din jungla internetului. Noi îl respectăm profund.

Ghid de supraviețuire: ce face fiecare specie când pică site-ul

Am descris deja, într-un articol separat, cele 7 stadii ale durerii când pică site-ul. Dar fiecare specie le traversează în felul ei. Iată un scurt ghid de observație, plus reacția corectă pentru fiecare.

Pisica află ultima, de la un client. Reacția corectă: să aibă un număr de telefon salvat al cuiva care se ocupă. Asta e tot.

Papagalul caută imediat pe internet „site picat ce fac” și aplică primele trei sfaturi găsite. Reacția corectă: să nu aplice niciunul până nu se uită cineva care înțelege ce se întâmplă.

Bufnița încearcă să repare singură, la 3 noaptea. Reacția corectă: să meargă la culcare și să sune dimineața. Un site picat noaptea e mai puțin grav decât un site stricat de două ori.

Elefantul spune „s-a mai întâmplat în 2017”. Reacția corectă: să spună și ce s-a făcut atunci. Poate chiar ajută.

Struțul speră că se rezolvă singur. Uneori chiar se rezolvă (dacă era o problemă temporară de hosting). De cele mai multe ori, nu. Reacția corectă: să accepte că problema există.

Veverița dezactivează pluginuri la întâmplare. Reacția corectă: să le dezactiveze pe rând, notând ce a făcut, sau să lase pe altcineva să o facă.

Cameleonul se gândește dacă nu cumva e momentul pentru un redesign. Nu e. Reacția corectă: întâi reparăm, apoi discutăm culorile.

Castorul deschide fișierele site-ului și începe să modifice. Reacția corectă: backup înainte de orice atingere. Chiar și acum. Mai ales acum.

Leneșul observă după trei zile. Reacția corectă: să verifice întâi dacă nu cumva a expirat domeniul.

Albina are deja captura de ecran, ora exactă și lista modificărilor recente. Reacția corectă: exact ce face deja.

Vulpea caută un plugin gratuit care „repară site-uri”. Reacția corectă: să nu instaleze nimic nou pe un site care deja are probleme.

Ariciul nu vrea să dea acces nimănui. Reacția corectă: să creeze un cont temporar pentru omul care repară și să-l șteargă după.

Delfinul trimite un mesaj clar și așteaptă calm. Reacția corectă: exact asta.

Păunul e îngrijorat mai ales că „se vede urât”. Reacția corectă: să se bucure că, după reparație, poate site-ul va fi și mai rapid.

Cârtița nu știe pe cine să sune. Reacția corectă: acum e momentul să afle cine deține domeniul și hostingul. Și să noteze.

Câinele de pază a observat problema după 40 de secunde. Reacția corectă: e deja pe telefon. Bravo.

Țestoasa nu înțelege cum a putut să pice ceva ce a mers 12 ani. Reacția corectă: să accepte că probabil hostingul a actualizat serverul, iar site-ul vechi nu mai e compatibil.

Pinguinii se întreabă între ei cine a umblat. Nimeni. Reacția corectă: conturi separate, ca data viitoare să se știe.

Coțofana tocmai instalase un plugin nou și strălucitor. Coincidență? Reacția corectă: să-l dezactiveze primul.

Lupul singuratic are 30 de site-uri și trebuie să afle care dintre ele a picat. Reacția corectă: monitorizare automată, ca să afle înainte de clienți.

Test rapid: ce animal ești?

Răspunde sincer. Nimeni nu se uită.

1. Când ai intrat ultima dată în panoul de administrare al site-ului?
a) Azi. b) Luna trecută. c) Nu știu unde e. d) Am intrat azi-noapte la 3.

2. Câte pluginuri are site-ul tău?
a) Știu exact, și știu ce face fiecare. b) Vreo 20, cred. c) Nu știu ce e un plugin. d) Trebuie să dau scroll.

3. Primești un email că ai 23 de actualizări în așteptare. Ce faci?
a) Fac backup, apoi le actualizez una câte una. b) Le dau pe toate deodată, vineri seara. c) Șterg emailul. d) Îl trimit IT-istului cu mesajul „e grav?”.

4. Pe numele cui e domeniul site-ului?
a) Al firmei mele, evident. b) Cred că al meu. c) Al „băiatului”. d) Ce e un domeniu?

Rezultate: Mai mulți de a? Ești Albină sau Delfin. Te iubim. Mai mulți de b? Ești o Veveriță sau un Castor, cu intenții bune și câteva riscuri. Mai mulți de c? Ești Cârtiță sau Struț, și e momentul perfect să aprinzi lumina. Mai mulți de d? Ești Bufniță, Păun sau Câine de pază, în funcție de oră. Oricare ar fi rezultatul, există o soluție pentru specia ta.

Ce au în comun toate speciile

Dacă ai citit până aici, ai observat probabil că sfaturile se repetă, doar îmbrăcate diferit. Și e normal. Pentru că, indiferent de specie, orice site are nevoie de aceleași câteva lucruri ca să supraviețuiască în jungla internetului:

1. Să știi ce ai. Unde e domeniul, unde e hostingul, pe numele cui sunt și cine are acces. Cârtițele, atenție.

2. Actualizări făcute regulat și cu grijă. Nu niciodată (Struțul), nu noaptea în grabă (Bufnița), ci constant, cu backup înainte.

3. Backup extern, testat. Păstrat în alt loc decât site-ul. Și verificat măcar din când în când că se poate restaura.

4. Mai puțin, dar mai bun. Mai puține pluginuri (Veverița), mai puține efecte (Păunul), mai puține obiecte strălucitoare (Coțofana). Doar ce folosești cu adevărat.

5. Nimic piratat. Vulpea știe de ce.

6. Conturi separate și parole unice. Pinguinii și Ariciul, voi știți de ce.

7. Cineva care se uită constant. Tu, un sistem automat sau un om de încredere. Pisica și Lupul singuratic, pentru voi e sfatul ăsta.

Un cuvânt la final

După 30 de ani, pot spune un lucru cu toată sinceritatea: nu există clienți răi. Există doar specii diferite, cu nevoi diferite. Pisica are nevoie de liniște. Struțul, de cineva care să se uite în locul lui. Castorul, de câteva planuri. Cârtița, de lumină. Iar treaba noastră nu e să schimbăm specia nimănui, ci să avem grijă ca fiecare să poată trăi liniștit în habitatul lui.

Și, sincer, jungla ar fi mult mai plictisitoare fără voi toți.

Ce faci mai departe?

Dacă ți-a plăcut, mai avem două articole din aceeași serie: Cele 7 stadii ale durerii când îți pică site-ul și Dicționar IT–Român: ce vrea să spună, de fapt, IT-istul.

Dacă vrei să înveți singur: citește articolele din categoria Pentru oricine. Le scriem fără jargon, pentru toate speciile.

Dacă vrei să afli ce specie e site-ul tău: cere un audit gratuit și îți spunem pe românește ce riscuri are și ce e urgent. Sau alege un pachet de mentenanță WebFixer și lasă-ne pe noi să avem grijă de habitat. Tu poți rămâne exact animalul care ești.